De la Pamant la Luna

Inca din cele mai vechi timpuri, de cand s-a descoperit ca nu suntem singuri in galaxie, omul a vrut sa ajunga pe alte planete. Pornind de la Jules Verne, maestrul cartilor de anticipatie, in al carui roman “De la Pamant la Luna”, doi oameni au ajuns in spatiu la bordul unei capsule, s-au facut sute de experimente si incercari pentru ca acest vis sa devina realitate. Rusii au fost primii care au lansat sateliti pe orbita si primii care au trimis o racheta la bordul careia s-a aflat un om. A urmat replica americanilor, care - la sfarsitul anilor 60 - au fost primii care au pasit pe Luna.
In zilele noastre, datorita tehnologiei superavansate, s-a nascut un nou vis si un obiectiv la fel de greu de atins precum fusesera si primele misiuni spatiale de acum 40 de ani: explorarea planetei Marte. Sa fie oare doar un vis?

PRIMA FIINTA IN SPATIU
La jumatatea secolului trecut, rusii deschideau “Epoca spatiului”, prin trimiterea in cosmos - la 4 octombrie 1957 - a satelitului Sputnik 1. Obiectul, care cantarea doar 20 de kilograme, nu continea decat un simplu transmitator care urma sa emita semnale din spatiu. Ulterior, datorita succesului avut cu primul satelit, rusii au construit Sputnik 2 - o cabina de 120 de kilograme - cu care urma sa plece prima fiinta in spatiu: cateaua Laika (numele ei inseamna “latrator” in limba rusa). Patrupedul a parasit Pamantul pe 3 noiembrie 1957, fara insa a se mai intoarce vreodata. Desi in cabina era hrana si apa pentru o perioada lunga, Laika nu a trait decat patru zile in cosmos, explozia cabinei cauzata de supraincalzire ducand la moartea animalului si la esecul misiunii.

PRIMUL OM IN COSMOS
Iuri Alekseievici Gagarin a fost primul cosmonaut rus si primul om care a zburat in spatiul extraterestru, facand un inconjur complet al Pamantului. S-a nascut la Moscova, pe 9 martie 1934, iar in 1955 - la 21 de ani - se inrola in aviatia sovietica, pentru ca patru ani mai tarziu sa inceapa deja antrenamentele pentru a deveni cosmonaut. Pe 12 aprilie 1961, visul sau de a vedea Pamantul din spatiu se implinea: urcat la bordul rachetei Vostok 1, Iuri a tinut un scurt discurs in al carui final a spus: “Ma bucur ca voi putea vedea lumea fata in fata!”. Dupa numai 14 minute de la lansare, racheta - incarcata doar cu provizii de apa si oxigen - parasea atmosfera Terrei, intrand in spatiul cosmic. Scapat de forta de gravitatie a Pamantului care, combinata cu viteza foarte mare a rachetei, il “lipise” practic de scaun, Gagarin a intrat in stare de imponderabilitate (lipsa fortei de gravitatie).

Atunci a vazut pentru prima data planeta albastra in toata splendoarea ei. “Cerul este foarte intunecat, iar Pamantul este albastrui”, au fost cuvintele lui Gagarin referitoare la acel moment unic, notand si faptul ca toate corpurile ceresti se vad mult mai bine de acolo, din spatiu. Zborul in jurul Terrei a fost lipsit de peripetii si a durat o ora si 48 de minute, timp in care Gagarin a experimentat imponderabilitatea si influenta conditiilor de zbor in spatiu asupra organismului sau. La intoarcere, dupa intrarea in atmosfera, cosmonautul s-a parasutat din capsula care se decuplase de racheta. Ajuns inapoi pe pamant, pe un camp din Siberia, a fost intampinat de o doamna in varsta, care l-a intrebat daca e picat din cer. Gagarin i-a raspuns, razand: “Sa stiti ca vin chiar din spatiu!”, dupa care, pentru a o mai calma pe babuta, i-a spus: “Nu te speria, sunt rus”.
Din pacate pentru el si pentru familia sa (sotia Valia si fiul lui) , Iuri Gagarin a murit sapte ani mai tarziu, in 1968, intr-un tragic accident de avion, in timpul pregatirilor pentru o a doua misiune in spatiu. Rusul, care la numai 27 de ani devenea primul om care a zburat in spatiu, a intrat in istorie, lasand in urma sa o imensa poarta deschisa catre cosmos.

PRIMUL OM PE LUNA
In 1966, la bordul navetei Gemini 8, americanii au incercat pentru prima data stabilirea unei legaturi (prin cuplare) intre o racheta si un satelit, precum si prima aselenizare (aterizare pe luna). Prima parte a misiunii a fost o reusita, americanii reusind sa cupleze racheta de satelitul Anger, aflat pe orbita Pamantului. Insa, din cauza unor defectiuni, tentativa de a pasi pe Luna a fost abandonata, Neil Armstrong si Dave Scott - pilotii navetei - intorcandu-se doar pe jumatate incununati de succes.
Trei ani mai tarziu, la 16 iulie 1969, naveta Apollo 11 era lansata in spatiu, avandu-i la bord pe acelasi Neil Armstrong, insotit de cosmonautii Edwin Aldrin si Mike Collins. Dupa trei zile de zbor, Apollo 11 a ajuns pe orbita Lunii, unde modulul, care urma sa coboare pe suprafata astrului, a fost decuplat de naveta-mama. A doua zi, pe 20 iulie, Armstrong si Aldrin au inceput ultima parte a misiunii: coborarea modulului “Vulturul” pe suprafata Lunii. La ora 10,56 (ora Europei), Armstrong facea primul pas pe Luna, fiind vazut prin intermediul camerelor de filmat de milioane de oameni din toata lumea. “Un pas mic pentru om, un salt imens pentru omenire” au fost primele cuvinte rostite de astronautul american. Colegul sau, Aldrin, a coborat si el, 20 de minute mai tarziu, iar cei doi au infipt impreuna steagul Americii in solul lunar, alaturi de o placa pe care erau inscrise numele lor si data de 20 iulie 1969.
Greutatea lor fiind de sase ori mai mica, datorita gravitatiei mai mici, mersul pe Luna era de fapt un fel de “topait”. Cei doi s-au intors pe naveta - unde ii astepta Mike Collins, cel de-al treilea astronaut - dupa ce petrecusesera 21 de ore si jumatate pe Luna.
Decuplat de naveta Apollo 11, modulul Columbia - in care se aflau cosmonautii - a cazut in Oceanul Pacific, de unde cei trei au fost recuperati si dusi la baza. Echipajul, containerele cu mostre si filmele atat de pretioase au ajuns in stare perfecta pe Pamant, misiunea fiind un succes total.